Poezie

Scrum XXI

2 min lectură·18 iulie 2007

Mediu

ei tot asta ziceau

să-mi iau versurile și să plec

ei erau cei mai buni critici de artă

cele mai perfecte căi înaintea pierderii conștiinței.

era greu să mori cu ei alături, salvatorii.

eu sunt încă în șanț, strigam

tocmai mi-am împușcat adversarul

eu cui rămân?, și se-ndepărtau de mine ca de-un ciumat

de parcă n-aș fi știut pe cine-am ucis.

eu în Isus am tras, cretinilor,

aș fi strigat

pe El L-am ucis mortal domnule general

acum dați-mi gradele promise

dați-mi vila pe coasta de azur dați-mi banii valuta!

cu nimic am rămas eu ucigașul

până la urmă am luat cadavrul acela

și l-am îngropat unde nimeni n-ar fi bănuit.

mama și tata, frații și surorile vin anual

în țintirim și se roagă pentru fiul căzut în Irak.

se roagă cu putere să fiu iertat de mașina mea de scris.

de povara AG-ului meu care multe morți a adus.

lacrimile lor udă osemintele lui Isus – El e stăpân p-acolo.

am încurcat-o, fraților, mi-am greșit mormântul,

iar va veni v\'un general să mă caute

poate dă de hristos în mormântul soldatului necunoscut

și-L va face și pe El erou – arde-aș odată

să nu apuc ziua aceea!

(Nu va mai urma)

După ce voi muri o vreme

001.817

Stefan Doru Dancus. “Scrum XXI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-doru-dancus/poezie/1736527/scrum-xxi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.