Poezie
Deocamdată e prea dimineață
2 min lectură·
Mediu
seci dezarmate și arogante stau
în fața mea batalioanele de înfrângeri
căpitanii renunțărilor fumează trabuc.
sunt comandantul de drept al armatelor ratării.
astăzi vom pleca împreună
cu sacoșele uzate la cumpărături
bine, copii? biiiiineee! răspundem
în cor.
deocamdată e prea dimineață
magazinele nu s-au deschis încă
ne cuibărim în orbitele disperării precum
înjurăturile – ăștia suntem, cu ăștia defilăm –
înjurături la adresa bipezilor sacri.
astăzi facem revoluție, trebuie să fim odihniți.
duhoarea noastră va da cerul în lături
vom intra în noul mileniu scandând:
“le bon goute du liberte”
definiție siderurgică a membrelor
superioare amputate
deschideți gurița că vine lingurița
(durerea de cap nu dispare
aud bocancii armatelor mele aproape)
pun mâna pe lemn, pe piatră, pe os, pe metal mai apoi
pe roată și cifră, pe sticla cu vin și pe fisiunea atomică
în palme îmi intră niște obiecte ascuțite
niște particule de hidrogen se hârjonesc nestingherite
nu mă treziți magazinele nu s-au deschis încă
lăsați-mă să-mi conduc oștile spre victorie
masca pe figură că prea suntem frumoși
mirosim a perfecțiune a birouri ștampile și tribunale
răcnetele noastre războinice stau la temelia lumii
le recuperăm – înfrângem tot ce ni se opune
suntem vii, puternici și disciplinați
ne ținem de mânuțe
mărșăluim încolonați
de nedespărțit – cazierici
002624
0