Poezie
cameramanului meu
cameramanului meu cameramanului tău cameramanului vostru
1 min lectură·
Mediu
ca să fiu nemuritor
mi-am luat un cameraman
îi număr în fiecare dimineață coastele
el mă lasă mi-a cumpărat chiar un abac
cameramanul meu nu trage duble
decât la măsea
și de votcă
pe cameramanul meu îl mănâncă în talpă
de aia mersul țopăit
în papuci și cu mâinile în buzunar cameramanul
mă trezește zi de zi stând cu spatele la mine
face pe deșteptul
când fluieră a pagubă primesc o scrisoare
dacă se împiedică mi se zbate ochiul drept
apoi cel stâng apoi amândoi deodată
până la sângerare
cameramanul meu aplaudă la teatru
scaunele care așteaptă răbdătoare
reașezarea spectatorilor
cameramanul meu se scarpină în cap
când citește și joacă la loto
numărul paginii unde a rămas
cameramanul meu fumează cât e ziua de lungă
o țigară de la mine până la tine
cameramanul meu își trosnește
șira spinării la gura sobei
noaptea stau cu lumina aprinsă
când îmi este frig
cameramanul meu doarme în dulap
și sforăie îngrozitor
cu toate hainele pe care i le îndes în gură
din moment în moment oamenii seamănă între ei
ce păcat
ca să se facă liniște
mă duc să îmi închid vecinii
002.335
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 190
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “cameramanului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/235325/cameramanului-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.