Poezie
Vis marin
1 min lectură·
Mediu
stăteam întinși pe un nisip aproape,
pielea ta profundă năștea în lume aburi,
pe gleznele tale citeam urme întinse din mine
ne cânta în spate starea
stăteam întruna prea depărtați
deși demult marea făcuse,
din lună,
sare
la tălpile noastre ajungeau răvășiți
porumbei orbi
din sertarele aripilor
le picura
zborul
tu plângeai și îi ascundeai în păr
din pieile mele făceai colivii
poate chiar stele
ningea cu margini ascuțite de noapte
noi ne jucam și adunam din săptămână viața
-Noaptea este lungă și ziua va fi!
îmi spuneai și îmi răneai cu o aripă urechea
care se făcea scoică
mă înecau pe rând
apa,
perla
cântecul nostru străin îl mimam
într-o rădăcină pătrată de sânge
era roșu si visul,
până când
mă durea eterul că îmi ieșeai cu tâmpla
pe drumul din palmă
002.166
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “Vis marin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/174694/vis-marinComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.