Dune

Îți mai aduci aminte, și spun asta râzând, chiar dacă nu se vede, râzând ca și tine (căci râsul ne-a mai rămas să ne definească trupurile dintre nisipuri), îți mai aduci aminte cum bătea vântul ca și acum când peste câteva secunde nisipurile vor trece peste genele încărcate, îți mai aduci aminte, tot încerc să îți spun cu limba înecată de plaja vie, cum bătea vântul, cum bate acum dar îl simțeam altfel atunci, și noi, râzând în văzul intersecțiilor, ne dădeam de tinerescul ceas al morții că tocmai ne intrase nisip în sandale

?