Poezie

tăcerea cu colți de argint

2 min lectură·26 august 2021

Mediu

Nu ți se întâmplă foarte des

să se lipească de ritmul soul al cordului tău paradit

o voce puternică în blana groasă a unui prezent oarecare

într-un întuneric oarecare

lângă o prezență

cum nu ți se oferă foarte des ocazia

să te trezești în mijlocul unei imense table de șah

din care a căzut tot albul și a căzut și tot negrul

putând să îți vezi (în sfârșit!) prin hăul hașurat pe care tocmai calci

- pentru cea mai răcoroasă secundă de când te știi -

amețeala

cum se repede la tine măturând noaptea cu coama

spre fața care speri să mai fie acolo

pe gâtul ei cel parcă veșnic

mai mult

nu ți se întâmplă foarte clar

oameni din alt film să intre peste tine

peste genericul din care ieși

să te pierzi alături de prezență

într- un hol luuuuuuuuung

în două în treeeeeeeeeeeeeei

să te întrebi după mii și mii de ani

dacă se ajunge undeva cu pașii ăia

dacă noaptea e un plus

etc șamd vaurma?

cum

nu ți se întâmplă foarte des zic

atârnat la uscat pe venele astea extraordinare

- în pauza asta norocită luată de la moarte în care te afli-

să vrei să vorbești prezenței

și să fii mușcat de tăcerea cu t mare

în loc de colți de argint

001.572

ștefan ciobanu. “tăcerea cu colți de argint.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/14157610/tacerea-cu-colti-de-argint

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.