sprijin

stau într-unul din barurile din capitală
de unde se poate vedea un tramvai
o clădire imensă cu însemnele primăriei
emblema Mc D reflectată în vitine și pe oameni

beau o cafea dintr-o cană albă
undeva în dreapta
un ficus reflectă lumina flască

la celelalte mese se vorbește la telefon
se citește îndelung meniul
se mângâie degete sau se tace de minute bune
când sunt mort înăuntru sunt un bun observator
pe din afară

stau gol pușcă pe scaun și îi privesc
cum cheamă ospătarul cum plătesc consumația
cum se ridică și aleargă pe trotuar până îi înghite
strada

ciudat
goliciunea mea nu le atrage atenția
deși îi privesc prelung cum își pun diverse lucruri în buzunare
cum scot chei sau foi (scrisori?)
cum se caută de sine uneori nervoși pe interlocutor

mă joc plictisit cu pliculețele de zahăr
sunt întrebat dacă mă deranjează ușa deschisă
să nu răcesc așa gol cum suntîn zgomotul pantofilor pe mochetă și
fermoarelor trase până la gât

ziua va trece ca ieri ca alaltăieri
ca acum doi ani
pe seară vor veni sărutările iubitei
mângâierile și atingerile
atunci vor apărea pe mine ciorapii
lenjeria un tricou pantalonii
când voi avea orgasm voi fi încotoșmănit bine
fie vară fie iarnă

iubita va veni la masa unde scriu și mă va întreba ce fac
o să răspund
scriu o poezie
adică? va dori ea lămuriri sărutându-mi urechea

tai ceapă pentru îngeri