se făcea un soare

a trântit ușa cu putere regală
tabloul a căzut
tavanul ne-a cutreierat câteva secunde prin amintiri
ploua din timpul nopții care ținea din iarnă
era furtună pe legea mea
vitrina magazinului central s-a făcut fâșii într-un final
de la atâta vânt numai bun de lăsat în neant unde visele nu se coagulează
apa din acvariu se revărsa pe asfaltul întors pe dos
zbătându-se
peștișorii ne arătau drumul spre gurile de canal
apărute ca ciupercile
abia când s-a făcut un soare printre nori
am putut să ne vedem iar și iar
luaseră din intersecție mortul nostru drag
urlau țanțoș ca în prima lor zi de muncă
gata nu mai e nimic de văzut!
dar piteau din generație în generație
ceva în porbagajul mașinii cu care au plecat
trecând bariera pe roșu intermitent
ca să avem inimile împacte cu sângele nou
când am adormit i-am strigat în somnul răcoros
comisarilor!
și am rămas cu ochii închiși
până am auzit cu toți
clik!