Poezie
moartea lui godot
1 min lectură·
Mediu
în camera goală doar trei lumânări
se luptau cu întunericul
primul a intrat fiul îngândurat
a trebuit să se aplece puțin
să nu dea cu capul de tavan
apoi soția cocoșată de haine negre plângea
flăcări de lacrimi erau pe obrajii ei
a mai venit apoi alergând un frate de-al lui bun
transpirat lăsa în urmă de pe tălpi pământ uscat
niște colegi din școală gașca din facultate
amicul cu care se plimba prin parc două femei
despre care nu știa nimeni nimic
camarazii din armată chiar comandantul călare
vecinii șefii și colegii de muncă prietenii de pahar
cei ce treceau zilnic prin fața ferestrei lui
contorsionista și iluzionistul
cerșetorul și vânzătorul de lapte
cu toții intrau sfios și se rezemau de-a lungul pereților
ca niște icoane
afară curtea era plină cu oameni care își așteptau rândul să intre
gara era arhiplină
în zare soarele se rostogolea încet
pe șinele fierbinți
001.919
0