Poezie

prea târziu

2 min lectură·17 aprilie 2011

Mediu

adesea

o muscă se lua la trântă cu aerul cu perdeaua

ca un preambul

colegul meu de bancă omora aceste bestii

le strângea într-o cutie de chibrituri luată din coșul de gunoi

eu nu puteam să fac asta

musca era prea puternică pentru mine

pe atunci credeam că are dinți

sunetul șerpuia prin cameră

încet

îmi atingea timpanul cu limba rece și umedă

de mă făcea să flutur mâna pe lângă ureche

să am grimasa pe față de parcă aș fi mâncat ceva acru

să strâng puternic ochii ca și când aș fi dorit

să sparg între pleoape un purice

nimic nu mi se părea real

nici soarele care împingea în geamuri

pentru că ieșind în parc nu l-am întâlnit niciodată

față în față

nici poveștile pentru mi-am dat seama că nu se întâmplau

ele erau mereu spuse din aceleași cărți

sau lăsate să se audă din același pickup maro

părinții și toate lucrurile se mișcau

de parcă toată camera

era plină cu apă

odată toate jucăriile au plutit pe deasupra mea

dar nu m-am putut bucura prea mult de feerie

că eu spărgeam purici

și când mi-am dat seama că șarpele

mi-a umplut urechile

mi-am lovit pumnii tare

sperând să iasă scântei

să mă vadă cineva ghemuit

cu viața care începea să crească din mine

ca o plantă parazitară

când mi se punea palma pe frunte

era prea târziu

002.337

ștefan ciobanu. “prea târziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/13977870/prea-tarziu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.