scară pe orizontală

am găsit ieri inima
cu fruntea plecată

deasupra ei
un stol de sânge
îmbiba cerul de la nord
spre interior

ridica fruntea când și când
ca un jucător de șah
întors cu cheiță

degetele
mi se atingeau între ele
în căutarea unei eventuale pielițe

se tăiase la tălpi
în niște cioburi nobile zicea
care vor ajunge vitralii

și zâmbetul ei
a devenit barcă
apoi luntre
apoi s-a pierdut în larg
pe după urdori