Poezie
resuscitarea
1 min lectură·
Mediu
ca de obicei
în zile de sărbătoare
mă duceam să umplu sifoanele
în sfârșit
ai mei renunțaseră la
sticlele acelea bontoase și grele
au cumpărat niște capete roșii
din plastic
pe care le-am pus la două sticle curate
de coca-cola
cu eticheta încă neatinsă
sifonarul
sau cum se numea
era un om tare ambiguu
energic
vorbea tare
(ca să se audă din vacarmul
mecanismului de acolo)
râdea mult și din orice gest
dar din când în când
devenea serios și refuza
anumite sticle
pe motive de siguranță
m-am uitat și eu la
sticlele mele
instinctiv mai mult
nu îmi spuneau nimic
când am ajuns
nu neg că m-a lovit o oarecare emoție
o salată de
frică jenă rușine
a atins gâtul unei sticle
și a strâmbat puțin din gură
comunicare nonverbală
mi-am zis mult mai târziu
când
într-un examen la psihologie
eram pus să dau un
astfel de exemplu
053640
0

o antiretorică a imediateții și cotidianului.
colaje
&
accente melodramatice.
una peste alta, inspirația din real dă o perspectivă
nouă discursului tău poetic.