Stateam doar tu si eu
Straini si goi fara speranta,
Atata timp fara sa plangi
De ce ?
Sa intelegi mai spre sfarsit
Ca tu si numai tu existi,
Ca universul e asa cum nici nu l-ai visat,
Ca
Peste pamantul ud ma-ntorc si zac,
Epuizat de erosul din mine,
Gandesc ca mi-a placut de m-a scarbit
Si ma praval incet, usor
Peste tarana ce miroase a razvratit.
Peste matasuri fine si
intr-un tarziu de zi nenorocita,
te-am auzit vorbind si mi-a placut,
as fi putut sa jur ca-i necuratu\'
ceva din firea mea de om nu m-a oprit
sa ma intorc si sa contemplu un om venit din
ce poti sa mi spui cand infinitul e comparat cu un minut...
ce poti sa faci cand o idee iti pare tot, dar e nimic
ce-ti poti dori cand implinire inseamna sansa de \'novic\'
.
.
.
dar mai ales
