Poezie
peste puteri
1 min lectură·
Mediu
Peste pamantul ud ma-ntorc si zac,
Epuizat de erosul din mine,
Gandesc ca mi-a placut de m-a scarbit
Si ma praval incet, usor
Peste tarana ce miroase a razvratit.
Peste matasuri fine si granit
O viata-ntreaga am recitit
Uimitor mi s-a parut si izbutit
Ce poti sa strangi in brate ca smintit.
Peste milenii, secole si ani, ramai o singura martira,
Extaz puntru cei vii si giulgiu celor ce trec in alte vieti, gasira
Toti ce au trecut grabit, la tine amintire delira,
Si ce sa-i faci daca acum mi inec amaru-ntr-o potira,
Si ma gandesc la sfintii ce-mi zambira ?
Peste racoarea ce-mi inspiri in oase
mi-ar fi placut sa torni venin,
o, stiu, tu te gandesti la feminin,
dar glasul ce venea dintr-un lesin cerea sublim,
un simplu algoritm,
mai simplu, tu ma faci sa ma inchin.
002.369
0