Tu
De ce ne trebuie un cântec de trecut strada și de ce, de ce, de ce filosofie asupra zborului de muscă? De ce viori pentru suflat de nas și de ce, de ce, de ce muzica sferelor sub duș? De ce un
SstarfishC`etait moi
Dacă-n zori găsești fereastra deschisă să știi că am venit să-ți dau la o parte ciuful de pe frunte, scutind vântul de acest efort, vântul, prietenul tău leneș, ce s-a săturat să-ți mângâie
SstarfishIncepe sa se sfarseasca
Începe vântul să răcnească odihnitor, Încep valurile mării-a vui stropșitor, Începe soarele să fugă dup-un nor, Norul - dup-un cocor, Cocor călător Ce-n urma altui nor, la fel de
SstarfishTac abstract
Tăcere sepulcrală domnește peste Tot. În țara mea tarată toate au adormit. Chiar și cuvântul, sfântul, zace vlăguit. Trembolent aerul fuge printre degetele reci, Nimeni n-are chef de vorbă, Stau
SstarfishAlbatros
Pe o plajă-nsângerată Într-o noapte-atrofiată Iaca, doarme-un albatros. Doarme lin Căci din aripe-abia clintește Doar câte puțin. Pe-ale sale pene Ce odată erau albe, Plânge marea. Se
SstarfishVagabondaj
E ger de crapă pietrele și E întuneric ca-n gura unui lup cu suflet de-abanos; E vânt c-atunci când, într-o gară, Ca vântul trece trenul; E gol văzduhul supt de suflet Precum e goală gara-n
SstarfishIngerul a spus \"Decolam\"
În timp ce totu-n mine zvâcnea intens În ritm alert, Și corpu-mi era sclavul gravitației Și se prăvălea grabnic spre neant, În timp ce vlaga-mi se desprindea spastic de substanță Și lumea se
SstarfishNociv
Ce poate fi mai nociv decât albastrul caustic a doi vulturi apocaliptici-ochii tăi roșul faustic a două gheare aprinse-buzele tale negrul demonic-avid al intențiilor
SstarfishControl Zero
Plouă. Mi-e rău. Mi-e frig. \"Totu-i bine\". Pe buzele-mi mov Se plimbă maini fine. Corpu-mi inert deliră mehanic, Mușchii-mi-subit-tresalt-animalic. Nimic nu gândește.Totul în mine- din
SstarfishFara titlu
Aveai dreptate când spuneai că o să avem timp odată Să ne gândim la flori de scai, coroană aspră, colorată- pe care toți o purtăm măcar în clipa cea din urmă Când pânza albă îmbrăcăm, Când
SstarfishPortret auto
În pauza dintre bătăile inimii eu sunt un zgomot Pierdut in spațiul himerei, iar în ceasul ce ucide visarea Eu sunt picătura de sânge de care râd muritorii.
SstarfishMicul necunoscator
Un melc urca Pe gardul din gradina mea. Se deplasa usor, Incetisor Si doar el stia Incotro voia s-o ia. Un` sa urce? Un` se duce? Ma-ntrebam eu din pervaz; Dar de raspuns nu mai aveam
SstarfishFantoma
În noapte mă priveste cineva. \"Cineva? Cine e acest ? De unde vine? De ce vine?\" Asta e-ntrebarea mea. Și simt cum vine spre mine, Cu fața-i albă și cu pas domol... Când mă întorc, nu-i
Sstarfish