Poezie

Vagabondaj

1 min lectură·27 august 2006

Mediu

E ger de crapă pietrele și

E întuneric ca-n gura unui lup

cu suflet de-abanos;

E vânt c-atunci când, într-o gară,

Ca vântul trece trenul;

E gol văzduhul supt de suflet

Precum e goală gara-n urma unui tren;

E peste tot, pe jos, în aer-

E și aici

E și acolo

Miros de singurătate...

Iar eu mă pierd pe șinele de tren,

Miros văzduhul-aromă de infern,

Ating o umbră-doar un lucru sper:

Să nu fie a mea,

Pentru că dacă e,

Voi fi silită-o viață-ntreagă-

Să fug după ea.

C-un cuțit crestez iar golul;

Îmi fac loc să fug, să scap.

Dar stop!

Tocmai vine trenul...

002.238

starfish. “Vagabondaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/starfish/poezie/200765/vagabondaj

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.