Poezie
Micul necunoscator
1 min lectură·
Mediu
Un melc urca
Pe gardul din gradina mea.
Se deplasa usor,
Incetisor
Si doar el stia
Incotro voia s-o ia.
Un` sa urce?
Un` se duce?
Ma-ntrebam eu din pervaz;
Dar de raspuns nu mai aveam ragaz.
Un nor mare, fumuriu,
Acoperea incet acest pustiu.
Soarele s-a speriat si a fugit.
In locul lui, intunericul a venit.
Vantul bate furios
Ridicand praful de jos.
Bradu-i face plecaciune,
Ce-a fost mic, e mortaciune.
Cerul urla,
Norul se zbate
Il ajung altii din spate.
Se confrunta...curge sange,
Natura plange.
Dar infernul nu dureaza
Cerul parca lumineaza
Si se arata triumfator
Soarele stralucitor.
Deschid usa si ies in curte. Curcubeul arcuit
Iata ca a si iesit. Ma uit spre gardul cel sarmos
Melcul nu e sus, nici jos,
Dar sper sa fie sanatos.
Cercetez inca un pic...
Tot nu gasesc nimic.
Poate vantul l-o fi dus
Spre rasarit, ori spre apus.
E greu de spus, sau de nespus.
Dar s-a dus.
002175
0