Poezii neinspirate

De ce oare sunt cuprins de îndoieli? De ce oare mă mint ori nu mă mint? De ce în vise sunt speriat, și fericit sau nu? De ce sunt optimist și-n orele târzii, plutesc Și-n alte dimineți mi-e frică să gândesc? De ce mi-e frică când mă simt stăpân? Iar când sunt amețit sunt sigur că mă pierd De ce mi-e dor și te visez mereu Iară privirea ta mă urmărește întruna ? Și glasul, și mila, sunt sub imperiul tău Când nu mai am puterea, să te ating cu mâna În depărtări pierdute, în eșecuri și în ploi. De ce oare îmi zic… că m-ai iubit sau nu? Și sentimentele le-amestec și mă dor. Ce-mi pasă, sunt al nimănui Și nimenea este a mea, Ce-mi pasă?!