Îmi storc pe rând toți bărbații din poală
și-mi port păpușica pe brațe.
Îmi spânzur limba de interjecțiile gramaticii gesturilor
și fotografiez în masculin toate vorbele de la urechile
Pământul a rămas însărcinat cu mine,
m-a plantat în mijlocul uterului și a plâns.
M-a îmbrațișat, m-a hrănit și mi-a mulțumit
timp de până acum,
iar nouă luni
au tot trecut..
Iar eu l-am
Răul nu se astâmpără,
nu-și găsește locul.
S-a dus în mine
și mi-a inundat interiorul gol,
umbrit cu frunze ce dansează
dupa melodia vântului și a timpului.
M-am așezat picior peste picior,
Întoarce-mă la tine,
Între cuvintele de sticlă.
Nisipuri presărate pe gene,
Ridică-mă la stele.
Întoarce-mă spre tine,
Între ape și ceruri.
Amalgame de limbi,
Spre slăvitele
Mă abandonez viciului ce zace-n mine
Trec mile înot, zburând ca un înger
Înghet tot suspinul pădurii divine
Și-o iau de la capăt când lacrima vine.
Mă cațăr cu unghiile de tine
Și fug de răul
Cu o coastă de drac ascuțită
am ajuns in Rai.
M-am prezentat cerului ca fiind Venus,
M-am prezentat pământului ca fiind Marte,
însa am uitat sa ma prezint la tinee..
Sunt, am zis, dintr-o goală
Nu-mi mai suport picioarele,
le simt împiedicându-se.
Îmi amortesc gleznele,
îmi scârție genunchi.
Sunt pline de furnici,
ce mișună într-un dans
îmi sug sângele,
îmi beau vitalitatea.
Mă
In secolul vitezii,
cand alaturi de bratul omului sta un lant de fier invizibil si nesimtit
ce e format din multe limbi
unul trantit in iarba neagra sub cerul verde plin de roua,
citeste tragic
Acum cand sufletul mi-e gol,
Acum cand cerul mi-e covor,
Acum cand luna imi e soare,
Cand lacrima ma doare,
Urla in al meu suflet uscat
Un cantec cu-n ritm pribeag,
Si parul mi se zbate-n
SM