Poezie
Viciu
1 min lectură·
Mediu
Mă abandonez viciului ce zace-n mine
Trec mile înot, zburând ca un înger
Înghet tot suspinul pădurii divine
Și-o iau de la capăt când lacrima vine.
Mă cațăr cu unghiile de tine
Și fug de răul ce vine,
Dar viciul de mine se ține
Și plâng, și mă cert cu zeii ce-l cred.
Și cer îndurare, de la mine putere
Mă aplec spre mare, rugandu-mă la soare
Dar clipa tresare spre mine venind
Și viciul mă cheamă iubindu-mă mult.
Promit cu teamă-n mine
Că mă întorc la tine
Când soarele și luna imi vor cânta întruna,
Scăpând de viciul meu, blestemul sufletului tău.
002.002
0