Catre fiii lui Pahat-Moab

De la prima la ultima evadare in care cad retezat pe esafod, ma gandesc la voi asa cum zapada se gandeste la sangele meu proaspat si-ncep sa scriu, sa evoc, sa invoc din nou pretexte, insemnari, cugetari de parca ar fi toamna si as astepta cu infrigurare cateva premii literare strangeri amabile de maini, pareri, opinii, critici si uite se face seara pleaca soarele vine luna pleaca luna vine soarele si tot asa si tot asa pana-mi ies din minti ma spal pe dinti cu abnegatie pana la sange pana la os cu detergent (cata negatie!) pana la sange pana la os si daca tot am gasit iesirea din labirint va spun si voua cum e de fapt am ros peretii (de sus in jos) unul cu unul unul cu altul altul cu unul nu ies pe poarta ies prin zid cu tot cu minotaur sunt un graur de aur - solul perfect pentru o lume de fauri- la miazanoapte am sa fur luna vorbe nu fapte s-aveti rabdare paine cu sare paine cu zare paine calare sa va spovediti drept in picioare voi canta de trei ori va fi de ajuns de trei ori va fi.