spongy

De ce spui că ai murit? Dă-mi voie să te contrazic! Această poezie e dovada vie că tu exiști, in ciuda faptului că e întunecată și plină de durere...sper ca într-o zi să te trezești și să te poți bucura de dimieața însorită și plină de speranță, alungând ceața din sufletul tău...
O să mai trec pe aici!
Alina

mi-a placut foarte mult poezia ta...poate si din cauza ca ma regasesc in ea...stiu cum e sa retraiesti sarutul si sa plangi sperand sa stergi tot ce a fost cu lacrimile tale...insa o sa-ti dai seama ca nu rezolvi nimic...sau poate sunt eu prea optimista acum...singura mea speranta este ca timpul sa asterne deasupra amintirilor tale un prezent fara suferinta si regrete...
am sa mai revin sa te citesc...imi plaec cum scrii!
Cu drag,

poezia ta m-a trimis la Oscar Wilde care spunea ca singura modalitate de a-i rezista ispitei este sa-i cedezi...:)
\"Trebuie iar sa ma pierd,
cautindu-mi limitele cu infrigurare...\" - de ce trebuie? De ce nu incerci sa-ti autodepasesti limitele? De ce nu risti? In fond, eu cred ca ar merita sacrificiul asta, doar e \"e dulce, parfumata, arcuita, misterioasa\", nu?
\"da, dorinta a asteptat prea mult
sa i se daruiasca ei insusi!\" - aceste ultime 2 versuri mi-au placut mult d tot...insa te intreb...de ce a ales sa se daruiasca ei insusi si nu a cautat pe cineva demn
si care sa aibe curajul sa o doreasca cu adevarat?
da, stiu...pun prea multe intrebari :D sa stii ca am sa te mai vizitez :)