Dorinta

acum stiu de ce nu iti cunosteam numele, bine ai venit....eu nu scriu mult, precum uimitor de harnicii de pe acest site, dar cind am timp imi face bine, e un fel de dorinta de a patrunde in spiritul propriu si al celorlalti, cei de dincolo.....poezia ta este ptr. cititor ca o directie, duce dinspre tine spre dorintele noastre si invers....sper sa iti gasesti drumul si sa afli ce doreste....dorinta....

poezia ta m-a trimis la Oscar Wilde care spunea ca singura modalitate de a-i rezista ispitei este sa-i cedezi...:)
\"Trebuie iar sa ma pierd,
cautindu-mi limitele cu infrigurare...\" - de ce trebuie? De ce nu incerci sa-ti autodepasesti limitele? De ce nu risti? In fond, eu cred ca ar merita sacrificiul asta, doar e \"e dulce, parfumata, arcuita, misterioasa\", nu?
\"da, dorinta a asteptat prea mult
sa i se daruiasca ei insusi!\" - aceste ultime 2 versuri mi-au placut mult d tot...insa te intreb...de ce a ales sa se daruiasca ei insusi si nu a cautat pe cineva demn
si care sa aibe curajul sa o doreasca cu adevarat?
da, stiu...pun prea multe intrebari :D sa stii ca am sa te mai vizitez :)