Aș vrea să fiu albină
iar tu să fii o floare
ca zi de zi, necontenit,
să am rodul iubirii tale!
Te-aș aștepta o iarnă-ntreagă
ca să răsari timid
tu, dulce clopoțel,
de sub o stâncă,
Poate-ntr-o zi, chiar mâine
Durere vei simți
Și teamă, și mânie
Și-ți vei aduce-aminte
C-odat-ai fost iubit
Neprihănit și sincer,
Dar tu n-ai vrut să fii
Al meu atunci. Și-acuma
Þi-e sufletul
Nu vreau să-mi spui nimic!
Nu vreau să știu de lume,
de rele sau de bune,
de vrute sau nevrute,
de clipele ce-au fost…
Nu vreau să-mi spui nimic!
Nu vreau să văd cum plouă,
s-adun în palme
În cinstea mea, în cinstea ta,
în ciuda sentimentelor ce le-am simțit cândva
beau sticla ta de vin, cea parfumată,
pe care o păstrai pentru o altă dată.
Ce așteptai? Să te îmbrățișez
și să-ți
Aștept să plouă…
Să plouă așa, cum numai vara știe
Să-mi spele sufletul
Cu stropi de rouă!
Aștept sa plouă…
Să plouă așa, cum numai întrebarea
Găsește un răspuns
În luna nouă!
Aștept să
SA