Mediu
Scrisoarea care nu trebuia sa soseasca niciodata, isi rasfira acum
albul in palmele lui fierbinti. Literele ordonate, usor inclinate, incatusau tumultul simturilor, creionandu-i istoria pagina cu pagina:
lumi imaginate ce urmau sa i se dezvaluie, iar el, la randul sau,
botezandu-le cu entuziasmul unui creator, ideal feminin incoronat cu
rabdarea desertului..., pagini de abandon in cautari si de sprijin in iluzoriu... Precum aureola boreala, pagina ei facea uitat tot ce a fost si durea tot ce i-a urmat - ii povestea despre implinirea privirii in gol, despre mangaierea ce nu i-a sfarsit, despre frangerea cand totul vine prea tarziu...
Isi privi ratacit palma; …bucati mici de scrum ii reaminteau ca ea il intregeste, dar nu-i va fi niciodata aproape.
023.463
0
