Poezie
Cimitir
1 min lectură·
Mediu
Ochi celest întunecat
De pe suflet suflă praf,
Un deșert negru, înghețat,
Nu se lasă-nduioșat.
Roze moarte, crini orbiți,
Copaci triști, de timp loviți
Lumînări ce obosite
Plîng, mormintele innegrite.
Felinarul, adormit
Cerul negru, tulburat,
Pietre albe, prăfuite
Fără nume, stau proptite.
Și într-un colț, în cimitir,
Pe o piatră eu mă-nchin.
O cruce inscripționată,
\"Sufletului meu închinată\".
035218
0
