speed

Reacție intelectual întârziată, Te face să te arăți așa cum ești... Și critici chiar țipând, făptura, Dar în esență-i artă... Ce tu nu înțelegi, este abstract Te uiți privești și

Vad viata, Exact cum homer vedea cerul.. Totul intunecat, de timp, spatiu, sentiment uitat. As lua o bucata din soare, Lumina sa imi fac, in cale... Cu toate astea ce rost ar avea, Cand lumea

Am pus mana pe o foaie Indoita, mototolita, murdara Am luat un creion, Fara sa ma uit ca nu era ascutit... Am scris fara sa imi pese o poezie, A fost frumos, iar cand am terminat Totul era

Ochi celest întunecat De pe suflet suflă praf, Un deșert negru, înghețat, Nu se lasă-nduioșat. Roze moarte, crini orbiți, Copaci triști, de timp loviți Lumînări ce obosite Plîng, mormintele

Nu strica in viata o data sa zambesti, Chiar daca mereu pe aripi de gheata plutesti. Am suflet de piatra pe care se asterne, Cenusa ingerilor si pete din stele. Crustata e disperarea pe albul

In camera cu amintiri patata Pereti uzi de lacrimi parca Stau trist privind mirat spre stele Si ma intreb daca voi sta si eu acolo intre ele... Stai trista, adormita in fata mea Patat pe jos,

Timpul nemuritor alergator Ingroapa, trecutul, rece spre viitor. Aluneca in casa si in mine Si-mi soarbe stropi din sufletul ce geme. Si trece peste ploapele acestea grele De oboseala , si de

Sunt sufocat de tot negrul din mintea mea de vid, si in special de intelepciunea ta Caci tu esti cantec eu sunt doar o nota Cantata prost de un dirijor.. Tu esti perfecta, fara nici o

Am învățat ca totul în viața se plătește Totul apare , e scump și amuțeste.. Chiar și prieteni ușor tu ii poți cumpăra Chiar dacă viața în sine nu ar valora. Un ban , o sută , chiar o vilă Sa

Ce mai conteaza daca ma tradezi si tu In urma ta au mai fost destui Nu mai conteaza daca niciodata nu m-ai vazut Sincer nici nu am vrut sa fiu vazut de tine. Un prieten ma va intreba cat este

Ascult tacerea atat de graitoare a copacilor Si incerc sa imi imaginez cum ar fi fara intelepciunea lor Eu totusi sunt un mic ciob din geamul spart al omenirii Si totusi nu am taiat inca valul

Tot ce mai a ramas a fost mireasma parfumului tau, Eu am simtit numai atunci cand numai vantul ramasese langa mine Sincer am sperat ca să revii dar nu ai facut-o niciodata. Cateodata credeam ca ai

E prea devreme sa ma gandesc la moarte Cand vietile noastre sunt doar niste secunde suspendate. Ne invartim zi de zi sub acelasi soare in acelasi cerc Si nu vedem ca totul ne desparte de

Iubirea ce arta atat de intunecata In lacul miilor de soapte inecata Surzita de mii strigate dureroase. Pierduta in neantul neincrederi Acest templu ferecat de mine Ce astepta sa fie deschis

Traiesti doar pt ca nu te voi lasa eu sa mori Nu iti voi da placerea de a ma vedea ingenuncheat Nu vei reusi sa ma vezi atingand pamantul cu tot corpul Pentru ca pur si simplu eu te stapanesc pe