Sătul de cancerul de-afară
Trag fara să îmi pese din țigară...
Alerg cu ochii câinele din fața scarii,
Sătul să-l văd, rupt de durere...
In lume ma feresc de ochii reci,
Ai tăi, ai mamei,
Reacție intelectual întârziată,
Te face să te arăți așa cum ești...
Și critici chiar țipând, făptura,
Dar în esență-i artă...
Ce tu nu înțelegi, este abstract
Te uiți privești și
Vad viata,
Exact cum homer vedea cerul..
Totul intunecat, de timp, spatiu, sentiment uitat.
As lua o bucata din soare,
Lumina sa imi fac, in cale...
Cu toate astea ce rost ar avea,
Cand lumea
Am pus mana pe o foaie
Indoita, mototolita, murdara
Am luat un creion,
Fara sa ma uit ca nu era ascutit...
Am scris fara sa imi pese o poezie,
A fost frumos, iar cand am terminat
Totul era
Ochi celest întunecat
De pe suflet suflă praf,
Un deșert negru, înghețat,
Nu se lasă-nduioșat.
Roze moarte, crini orbiți,
Copaci triști, de timp loviți
Lumînări ce obosite
Plîng, mormintele
Nu strica in viata o data sa zambesti,
Chiar daca mereu pe aripi de gheata plutesti.
Am suflet de piatra pe care se asterne,
Cenusa ingerilor si pete din stele.
Crustata e disperarea pe albul
In camera cu amintiri patata
Pereti uzi de lacrimi parca
Stau trist privind mirat spre stele
Si ma intreb daca voi sta si eu acolo intre ele...
Stai trista, adormita in fata mea
Patat pe jos,
Timpul nemuritor alergator
Ingroapa, trecutul, rece spre viitor.
Aluneca in casa si in mine
Si-mi soarbe stropi din sufletul ce geme.
Si trece peste ploapele acestea grele
De oboseala , si de
Sunt sufocat de tot negrul din mintea mea
de vid, si in special de intelepciunea ta
Caci tu esti cantec eu sunt doar o nota
Cantata prost de un dirijor..
Tu esti perfecta, fara nici o
Am învățat ca totul în viața se plătește
Totul apare , e scump și amuțeste..
Chiar și prieteni ușor tu ii poți cumpăra
Chiar dacă viața în sine nu ar valora.
Un ban , o sută , chiar o vilă
Sa
Ce mai conteaza daca ma tradezi si tu
In urma ta au mai fost destui
Nu mai conteaza daca niciodata nu m-ai vazut
Sincer nici nu am vrut sa fiu vazut de tine.
Un prieten ma va intreba cat este
Ascult tacerea atat de graitoare a copacilor
Si incerc sa imi imaginez cum ar fi fara intelepciunea lor
Eu totusi sunt un mic ciob din geamul spart al omenirii
Si totusi nu am taiat inca valul
Tot ce mai a ramas a fost mireasma parfumului tau,
Eu am simtit numai atunci cand numai vantul ramasese langa mine
Sincer am sperat ca să revii dar nu ai facut-o niciodata.
Cateodata credeam ca ai
E prea devreme sa ma gandesc la moarte
Cand vietile noastre sunt doar niste secunde suspendate.
Ne invartim zi de zi sub acelasi soare in acelasi cerc
Si nu vedem ca totul ne desparte de
Iubirea ce arta atat de intunecata
In lacul miilor de soapte inecata
Surzita de mii strigate dureroase.
Pierduta in neantul neincrederi
Acest templu ferecat de mine
Ce astepta sa fie deschis
Traiesti doar pt ca nu te voi lasa eu sa mori
Nu iti voi da placerea de a ma vedea ingenuncheat
Nu vei reusi sa ma vezi atingand pamantul cu tot corpul
Pentru ca pur si simplu eu te stapanesc pe