Calugareni
in fiecare fir de iarba un suflet.
impreuna, tara.
Mihai Viteazu
un om precum un munte.
cu toate culmile lui.
Stefan cel Mare
in inima lui inchisa tara.
In
ramai imi spui
clipele nu se mai intorc
lasa-mi speranta unei iubiri
atat cat cantecul privighetorii inca mai rasuna.
ramai imi spui
fericirea nu are viata vesnica
asemeni vantului e
Despovarata de iubire
ea nu mai este decat o bucata de carne,
oase si par
din care se vor infrupta lupii flamanzi
iar resturile vor ajunge
in burtile goale ale cainilor vagabonzi.
Dupa o
iubeste-ma asa cum n-ai mai facut-o nicicand
asa cum in viata se face o singura oara
cu stangacia cu fervoarea cu adevarul patimii.
nu te jena.trupul tau gol e ca si o stea
o frantura
arbori, strajeri singuratici
soldati cu arma la solduri
cu inima mereu verde in trunchiul lor solitar
doar ratacitoare pasari ii rasplatesc cu triluri
si uneori rauri repezi le oglindesc
cerul meu niciodată nu este albastru
albastre îmi sunt doar gandurile
ce se aduna deasupra mea ca o umbrela deschisa
dedesupt ca niste nori albi visele
usoare alunecari in mirare.
eu simplu
