Poezie
am plecat nicăieri
iluzie
1 min lectură·
Mediu
Am plecat nicăieri făr\'să vreau, făr\'să știu
Cineva îmi șoptea că aici va fi bine,
Nici nu știu unde sunt iar în jur e pustiu
Nu e nimeni să vadă sau să simtă ca mine,
Gândul mi-adun, n-am putere să plec
De unde-am venit, sau măcar mai departe,
Văd umbre și simt cum fiorii mă trec,
E ziuă afară, dar în mine e noapte,
O mână întinsă percep dar mă tem
Un sfat aș primii, n-are cine să-mi deie,
Amintirea vieții se deșiră din ghem,
Aștept, mai aștept să îmi vin-o idee,
Rațiunea mi-e slabă, dar prind mâna și simt
Cineva mă ajută să revin la plecare,
Acum mi-e mai bine și nu mă mai mint,
Nu mai plec nicăieri, în mine e soare.
002.203
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- sorina petrescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
sorina petrescu. “am plecat nicăieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorina-petrescu/poezie/13940165/am-plecat-nicaieriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.