Dialog

1 min lectură·11 februarie 2007

Mediu

Suflete al meu,de vorbă-aș vrea să stăm

Ca doi prieteni în amurg de vară,

Lăsând chiar amintirile pe-afară

Să povestim si greul să-nfruntăm.

Și-am să te rog de mână să mă ții

Să nu mai rătăcesc prin ploi de lacrimi

Născute din dureri ,de dor si patimi,

Și din minciuna bănuielilor târzii.

Ajută-mă să-mi duc menirea

Privește-mă cu ochi senini,

Adu-i și ei buchet de crini

În clipa când nu-și mai ține firea.

Ajută-mă să te cunosc mai bine,

Și alungând al gândului năvală,

Să nu clădesc castel de smoală

Ci un frumos palat cu aurul din tine.

Să deslușim întunecări de firi

Privindu-ne cu ochii veșniciei,

Un loc curat să-i facem bucuriei

Și a smeritei noastre potriviri.

Suflete al meu,o-ntreagă lume plânge

De-o vom iubi,s-o lumina puțin,socot,

Tu blândul strop nemuritor din tot

Eu întruparea ta din lut și sânge.

012.028

Sorina Nelis. “Dialog.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorina-nelis/poezie/231235/dialog

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

D Daneza✓25 apr. 2009

Am auzit in 2001 prima data aceasta poezie stiu ca este a d-nei Alexandra Dumitriu si chiar am ascultat-o recitand aceasta poezie.