Poezie
Rugă
1 min lectură·
Mediu
usucă-mi TATĂ lacrima sufletului
acoperă-mă cu vălul Luminii Tale
șterge-mi amintirea…..
și nu mă condamna la o nouă naștere….
vreau să fug din această existență
din incertitudini și întuneric
să mă refugiez dincolo de zare
acolo unde se naște Lumina
ce mustește din sufletul meu….
un fir de praf ce-ar vrea un soare
să-l țină in lumina lui
e un suflet uneori prea mare
și prea însetat de tot ce nu-i….
se poate gândurile mele să-l fi atins?
și în neștire ca de o vrajă tulburat
de această rază de iubire
să fi ieșit să cante-n stele
tovarăș de urât să-i ție….
un tril se răsfrange pe zările lumii
tremolo cald spre ceruri suie
e cântul lebedei muribunde
în amurgul coborând pe unde…
mai bine …..plec…..
un glas…parcă….mă cheamă
știu bine….că-i o nebunie….
001841
0