Gânduri adresate destinului........

Nesiguranța pornită spre esența tare a fericirii,coboară atent la idealul cel mai unit-iubirea!Drumurile intersectate cu un suflet..au legat pentru vecie sentimente nobile atinse uneori de lumești vorbe.Dacă fericirea este un ideal mult prea sus pentru omenire?Cu siguranța voi/vom da un răspuns semipozitiv,niciodată nu vom știi ce cocon de lumină înfășoară uniunea dintre două suflete. La început de viață se pleacă dezbrăcat..cu păr puțin și multe întrebări.Timpul sculptând evoluția proaspătului debutant al vieții,va pleda cu nevinovăție în fața sfârșitului....și totuși e ceva de parcurs până acolo.TE înalți îmbrăcat de alții,apoi te ajuți singur...ceva mai târziu guști din fericirea alocată fiecăruia...constantând ce bine e.Iubirea glorifică sufletul inducând o stare de pace lăuntrică demnă de conservat.Clipele de tristețe sunt factorul esențial către o meditație sinceră,avem nevoie de eliberare...trupul nu va permite decât o viață să fim stăpâni și apoi...Destinul în splendoare lui este o formă limpede a clarității,plin de întrebări și răspunsuri deformate de realitate.O zi este o faptă ...un an un gând..iar viața un vulcan în formare.Trăim cu milioanele în miliardele de idei..aspirații,visăm până într-o clipă când vom fi reduși la tăcere..(Clipa eliberării să ne prindă eliberați pământește!)