Poezie

Lună moartă

1 min lectură·14 septembrie 2004

Mediu

Mă caut uimit printre stânci ce-au căzut,

Și pe tărâmul nopții din nou am poposit

Să aflu iar odihnă în liniștea de lut,

Sau să mă simt aproape de stele ce-au pălit...

Pe raza lunii moarte alunec tremurând

S-ajung din nou la tine cât nu e prea târziu,

Și reușesc aievea să mă trezesc curând,

Căci te iubesc, și-alături de mine eu te știu...

Cuvintele moarte n-au glas ca să-mi ajungă

Să cânt întreagă dragostea ce-o simt arzând în noi,

Și las în stihuri urme de demoni ce-mi alungă

Văpaia de lumină care-am ascuns-o-n ploi...

Plutesc pe un ocean de caldă visare

Și pleoapele-mi se zbat în arșița trezirii

Dar mă întorc la tine, cea mai iubită floare,

Tu, ce-mi oferi surâsul și schitul fericirii...

002.526

Sorin Rus. “Lună moartă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-rus/poezie/86615/luna-moarta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.