Poezie
Cu luna pe umeri
1 min lectură·
Mediu
Mireasmă de lună, ca umbra-i tăcută
Pe umeri de doru-i trecut mă sărută,
Și pași-mi ca drepte mirări să răsune
În urme de piatră sau ceruri mai bune...
Și-aștearnă pe umeri o mantie-albastră,
Ca noapte-a trecut, ca un zbor de măiastră...
Cu praf ce pe urme de doruri lucește,
Pe-aripi ce se scutură de el, înflorește...
Din ceruri mai bune sau din triste mirări
Să cadă în veci pe la noi întrebări,
Ca-n răspunsuri ce-oi da mai pe urmă, deodată
A cuprinde voiesc dumirirea toată...
Și-o ploaie ceroasă, ca din binecuvânt
Ci scurgă-se mai apoi pe al meu necuvânt,
Și tăcerea de lut prefăcută-n pământ. Sfânt...
002705
0