Poezie
Copilul întunericului
1 min lectură·
Mediu
din umbra așternută
privirii mele
vide
un fulger izgonește
o lume-ntr-altă
lume
descătușând tăcerea
uitată-n
crisalide
putreziciunea zilei
mă cheamă-ncet pe
nume
e copt de-acuma timpul
în sâmburii de
ceață
o naștere ca moartea
se scutură de
plânsu-mi
alunec spre osândă
la ceas de
dimineață
rupându-mă din noapte
mă rup din mine
însumi
născut din întuneric
n-am să privesc în
urmă
voi rătăci pesemne
prin zori străini de
rouă
departe-n lumea unde
alăturea de
turmă
am să încerc zadarnic
să-mi fac cărare
nouă
064.679
0
