Mediu
fugeam disperați peste ochiul lumii ca doi îngeri bizantini
împiedicându-ne din când în când tu
de surâsul meu știrb iar eu de
părul din nările tale dilatate ca un vagin de lăuză
dincolo de noi amândoi atârnau triluri de
kalașnikoave albăstrui
ceață de voroneț
atunci tu ai ouat ca o pasăre de pradă peste
fântânile mele de cleștar
țipau avortonii din galeriile întortocheate ale cuibarului tău răscolit
de katrinele trase pe nas
și mie-mi venea să mă piș lung și fierbinte peste
palmele-ți micuțe de aureolă boreală ce
draqoo cauți între paginile vieții
mele iubita lu pește
că-mi mi vine să-mi iau arcul să-l încord peste baierele
lumii ăsteia de rahat și să-ți astup gura cu o săgeată muiată
caută-mă naibii dincolo de ejaculările precoce
de fermoarele rusești și de căciulițele icsicsel de la second-hand
care mi-au strâns dintotdeauna
bărbăția de poet
interlop
fă tumbe de aici mireasă ratată și du-te să te împreunezi cu
păsările răsăritului nu vezi că sunt de vârsta
țărânii și port umbre de cuie ruginite
la ferestrele singurei mele
inimi
mi-ai pizdărit destul neuronii
nu vrei să mă
leși
001.989
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Olariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Olariu. “Poem care trebuia să fie ochei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-olariu/poezie/246011/poem-care-trebuia-sa-fie-ocheiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.