Poezie
In Memoriam - September Eleven
1 min lectură·
Mediu
se năruie lumina ca un
castel de gheață
când dinspre zări răsare
un zbor cu chip cioplit
străin ne este visul în prag
de dimineață
iar eu sărmanul lumii
mă zbat
înlănțuit
pe străzi e-un timp de moarte
de ură și venin
ce mușcă-adânc și hulpav
din tot ce mai rămas-a
privesc smerit în urmă m-aplec
și mă închin
la inocența celor
ce-au săturat vântoasa
sunt mut și surd de-acuma, ca un ceasornic spart
politica prea oarbă ucis-a poezia
la toți dușmanii lumii
aș vrea să mă împart
cum împărțise-odată
cămașa sa
Mesia
***
o lacrimă subțire din ochiul meu se naște
purtând în ea durerea
a mii și mii de vieți
dar glasul frânt îmi spune că
visul va renaște
din ciobul de lumină
al altei dimineți
0014
0