Poezie
Țâdula - poezie în grai bănățean
1 min lectură·
Mediu
Într-o vară călduroasă m-o venit în mince mie
Să mă duc până la Ocico să îm iau o pălărie.
Pălărie d-a dă paie, că dă două săptămâni
Dă atâta focărie umblau pomii după câni.
Când colo l-ajiung dân urmă p-un nepot dântr-un alt sat
Șe merjea cu straița-n cârcă șî cu capu aplecat:
- Șe-i mă Ghiță, șe-i cu cine, șine-amar ce-o năcăjât?
M-am băgat cu el în vorbă să ne țânem dă urât.
- Șe să fie, uico dragă? Șe să fie, du-mă bolii!..
Mă însor șî nunta cage baș dă meciu: Steaua - POLI!
Ș-am loat d-un an țâdulă, nu dân aia ca orișine,
Îi țâdulă-n rându nula, ca să-i văd cum îi măi bine!
- Nu ce năcăjî, nepoace! Mama mamii ei dă viață!
Dă-m că-ț cumpăr io țâdula, nu măi tră’ s-o vinz în piață!
- Șe țâdulă? Ai cu capu? zâsă Ghiță cu uimire,
Tot șe vreu să vind la Ocico îi costumu meu dă mire!
002
0