Poezie
Șarpele și șopârla
fabulă
1 min lectură·
Mediu
Uite-așa, că pe podețul care taie-n două gârla
Se-ntâlni cumătrul șarpe cu vecina lui, șopârla.
Sâsâia ca apucatul, târâindu-se din greu
Și văitându-se întruna: -Vai și-amar de capul meu!
- Care-i treaba cu matale? îi dădu șopârla roată,
Ce s-a întâmplat de tremuri și ți-e pielea zgâriată?
- Ce să fie, măi vecino? Iaca, numai Necuratul
M-a împins să umblu vandra... colo unde-ncepe satul!
Am trecut un șanț și gardul și-am ajuns lâng-o poiată
Unde-și-alăpta odrasla o văcuță de-a bălțată.
Și simțind miros de lapte, n-am mai rezistat o clipă,
L-am gonit pe ăla micu și-am pornit să sug în pripă.
Dar al naibilor, bălțata, și-a dat seama de mișcare,
M-a zvârlit urgent pe vatră... și vezi ce întâmplare!
M-au luat atunci în coarne și văcuța și vițelul
Că de-abia scăpai cu viață, cât pe ce să-mi facă felul!
Ce noroc c-am dat de-o boartă, am trecut-o și apoi
M-am târât într-o suflare fără să mă uit 'napoi!
- Ehehe! i-a zis șopârla, ține minte-o vorbă mare:
Unde nu e cap, vecine, vai și-amar e de picioare!
004
0