Poezie

Răspuns nerostit

1 min lectură·17 aprilie 2026

Mediu

Cu gesturi lente își drege rochia —

ca și cum ar potrivi seara pe umeri.

Aerul se strânge în jurul ei

ca un gând care se ferește de lumină.

Usor absent, imi asez cravata.

Pulsul mă apasă mocnit pe tâmple.

Tavanul, complice, tace.

— Spune-mi sincer… mă prinde?

Și întrebarea rămâne între noi,

ușoară ca o monedă

pe care n-ai curaj s-o arunci —

fiindcă pierderea e sigură.

Îmi pipăi curajul prin buzunare,

dar găsesc doar un zâmbet

puțin șifonat de îndoială.

Prea devreme pentru adevăr,

prea târziu pentru o minciună.

Există, vezi tu, momente

care se adună in jurul unei femei:

îndrăzneala care își caută scuze,

vocea care își ascunde tremurul,

și pașii noștri

care se prefac că știu drumul.

Ea rămâne nemișcată —

frumoasă ca o întrebare

la care nimeni nu răspunde.

Iar eu urc încet spre prăbușire,

ca un om care își ține echilibrul

numai din politețe.

Tăcerea, mai bătrână decât mine,

răspunde prima.

Eu doar înclin capul —

prins, ca de fiecare dată,

în fața faptului nerostit.

007

Sorin B. “Răspuns nerostit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-b/poezie/14201966/raspuns-nerostit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.