Poezie
Martor tăcut
1 min lectură·
Mediu
Parcul îi știa de‑o viață.
Le numărase pașii,
le ascultase tăcerile,
le învățase ritmul
ca pe o rugăciune veche.
Râdeau rar,
dar râsul lor avea greutatea
unor clopote joase.
Toamna îi strângea sub ramuri:
două umbre cuminți.
O frunză mai înceată,
un câine somnoros,
o bancă rămasă caldă.
Apoi, într‑o zi,
toamna a făcut un pas înapoi
și iarna a intrat în parc —
neanunțată.
Din doi pași
a rămas unul.
Mai greu. Mai rar.
Umbla singur,
cu mâinile în buzunare,
căutând parcă
ecoul brațului dispărut.
Și parcul,
care îi văzuse o viață,
își plecă ramurile
în semn înțelegere.
0014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin B
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin B. “Martor tăcut .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-b/poezie/14201948/martor-tacutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.