Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Curgerea

De ce ?

1 min lectură·
Mediu
Spune-mi,
De ce curge timpul,
Ca apa,
În locul unei pietre ?
Neliniștea e val
Ce roade din cristal,
Căzându-l
Într-a sa cascadă
Fără de sfârșit,
Și nu-mi dă voie
Văzului
Dincolo de clipa de-acum,
De efemerul ce mă descojește,
Mă inspiră, mă expiră,
Și crede că
Astfel mă desparte,
Ca pe-un fruct,
De al său miez,
Lăsându-mă doar coaja
Prea uscată,
Să învelesc golul mișcat
Doar de-a timpului
Sterpă vibrație.
Spune-mi,
De ce curge timpul
Ca aerul
În continuarea visării,
Și nu visarea, simplu,
în continuarea aerului ?
De ce e atâta gol
În jurul trupului
În continuarea gândului,
De ce curge,
De ce curg,
De ce nu e stare,
De ce nu e…
Sunt ?…
042.475
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
117
Citire
1 min
Versuri
37
Actualizat

Cum sa citezi

Sorana Petrescu Felicia. “Curgerea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-petrescu-felicia/poezie/89988/curgerea

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@vali-nituVNVali Nițu
De ce curge timpul? NU DEGEABA! Atunci cand scrii ceva, cand iubesti oamenii, cand faci pe cineva fericit ...timpul este al tau, esti TU!
0
Ai spus: \"Imi simt trupul obosit!\" ... Ei bine, stiu la ce te referi, pentru ca, in ciuda varstei, si eu mi-l simt la fel de obosit. E obosit de lipsa aripilor, care sa-l zboare spre inalturi, e obosit de limitele care-i fac imposibila calea spre perfectiune, e obosit de sangele care curge prin el, ca printr-un labirint, obosit de-atata haos si efemeritate, de atata schimbare, rupere de sine, depersonalizare... Iar timpul, pentru mine, timpul incoroneaza tocmai aceasta oboseala...

Multumesc Vali,
Imi face placere sa-ti citesc comentariile :)

Sorana
0
@vali-nituVNVali Nițu
Ma doare timpul care curge pentru unii care nu inteleg sensibilitatea unui suflet! Pentru mine o poezie, sau ce scriu, reprezinta momentul dat! Nu mai pot sa scriu a doua oara la fel! Si in ziarul meu raspund unor scrisori primite de la oameni! Eu ce trebuie sa fac? Sa le tai aripile, sa le iau speranta? Poate eu sunt ultima!
0
Se pare ca esti un optimist adevarat. :) Ceea ce este un dar in zilele de astazi, si sper sa nu ajungi niciodata sa ti-l pierzi... Eu, din pacate, mi l-am pierdut cu mult inainte de vreme (cu toate ca nici nu exista vreme pentru speranta)... poate am strans-o prea tare-ntre palme, ca pe-un fluture, mult prea fragil, poate ca, din prea multa pasiune de viata, in exces, am cazut in cealalta extrema... recunosc, gresala mea.
Dar, ai dreptate, sa nu-ncetezi niciodata a da aripi raspunsurilor, cuvintelor tale, aripi care vor creste, mai apoi, pe umerii cititorilor tai.

P.s: As putea sa stiu cumva si numele ziarului la care scrii, daca nu sunt prea indiscreta ?
0