sophie polansky

eu las aici un mic semn ca am citit si ca acest text m-a lasat fara respiratie.
conteaza ca unii oamenii respira, ca unii traiesc, ca unii au temerei. avem temeri atat de mari si ne simtim sfarsiti precum o ruina.
dar,
remarc amputarea, o imagine atat de puternica si de ciuntita incat dupa ce am citi primul fragment ma simteam astfel.
- maduva, banutul, trairea laolalta ( heidegger ) si < a href=\"http://www.youtube.com/v/LwmHqX6b-Fo\">impreuna-lucrarea</a>.

si nu uit sa spun ca am vazut acea femeie cu trei coaste,

poeticul m+a luat d egat.
laura,
ai aici o ybatere atat de putermica incat ma ameteste.
mâinile pline de sânge e chiar sângele meu și mi-a intrat în piele
voi scurma sub pământ să îmi găsesc locul de unde am venit
uite încă încă respir și sufletul meu se strecoară asemeni unei șopârle la umbra stâncilor goale la umbra neclintită a timpului noi să ne ținem de mâini să zicem că Dumnezeu are mâini frumoase și să credem asta să zicem că e bun să fim și noi buni să ne jucăm să ducem râmele la soare să luăm pudra de pe aripile fluturilor să stingem luminile
hai să ne învârtim hai
Ia-mă de mână

vartejul se termina foarte fain, doamne, e chiar un text trait, spus cu mama pe suflet.
eu pt aceste minunate osanale, te imbratisey si iti multumesc,
restul ai spus tu,

cred ca acest text s-ar fi potirvit mai bine incadrat la proza, sau personale, acum insa dupa simtitrea autorului.
titlul nu prea il regasesc nicaieri, dar ai cateva sintagme care nu imi plac:
fantasma zilei a opta,
mă rostogolesc prin cercuri,
întunericul mut,
el are inima contra naturii.

la buna cititre,

la bruja

\" sub chipul acesta ultim, sinele și sinea alcătuiesc perechea potrivită.Este acea pereche care s epoate desprinde de tot și de toate și poate cuprinde tot ce e realitate, născută și făcută.
Lumea este ca și un dialog al sinelui cu sinea.\"
este o dezvăluire și o ascundere în acelși timp.
sinele provine din pronumele substantivat, care a devenit nume.
ăntr-un sens, sinele înseamnă tocmai eu nu sunt eu, că sunt altceva.

va coace în noi
ca o azimă
și levitam
când abrupt când mieriu.

un poem simplu in care naivitatea poate crea lianuri esentiale.

mi-am scos inima și am învățat să te privesc așa

fiecare personaj devin hipnotic si adjuvant in contextul dorintei.
povestitul este foarte important atunci cand devine re-cunoastere si impartasire si participare.
participare la o lume a ta .
aici se include atat memoria cat si promisiunea.recunoasterea imaginilor pana la sensul d ereminiscente.
identitatea se trece prin filtrul colectiv pt a ajunge la o uniune reala.
pentru acea inima lipsa, prezenta care lipseste, goliciunea si totalitatea,

ai nistre stadii aici:
- lipsa ta e o pajură ce mănâncă din coapsele mele.
- ți-am lăsat ție ultima suflare.
- am iubit toate astea.
-rănile tale în rănile mele și-au găsit liniștea.
- îți ling toate gândurile gâtul și omoplații. te zgribulești.
- tu zi-mi cum vrei până ne mutăm împreună pe creștetul lu.

ce domina aici este lipsa, lipsa ca o prezenta absenta.
e un text complet. eu sunt tu si tu vii cu mine.ceea ce este totul.
este o cuatare si o regasire.este o schimbare ca orice regasire. urci, urci atat de mult incqat ajungi sa iti tii respiratia.
mentii foarte bine acest discurs poetic, si ceea ce se vede, acest poem in proza aluneca, aluneca pana la a intregi ceva.
este o reconstituire de puzzle.
ai imagini extraordinar de puternice, trecerea eului tau in eul celor mici, comparatii si personificari halucinante.
toate pentru a sublinia lipsa, prezenta si nevoia.
acest texte este o plutire, cu cluori tari si miscari zvacnit-puternice.
atat pot spune eu aici momentan.
timpul se da peste cap si naste asa ceva.pocnente de degete si fulgere. nopti bizare.
felicitari

uite niste bucati intere4ante

părea o după-amiază reușită
reușită
reușită

la mare adâncime


se potriveau așadar
roșu vermillon și decadența unui ciorap pierd
ut printre degete
prin
tre de
get
e

uite un cantec scurt, soptiit.

marius,
scuza-ma ca ma bag si eu asa.
dar care este parerea argumentata despre text?
nu ne intereseaza ce face autorul, ce fel de preocupari are, nu este un lucur elocvent.
nu stiu, daca nu iit place siteul, nu posta.
eu vreau sa stiu care este teleologia cititroilor avizati de a veni pe texte si de a specula fara rost.
eu vin in subsolul unui text si regasesc ori ceva argumetat ori un oftopic.
iar tu, fara suparare, cred ca esti offtopic.

tot ei au rămas
doar că au căciuli mai ciudate
și plâng mai des decât ceilalți

eu ce am vazut aci.
imaginea foarte puternica.
in clockwork orange poti vedea bine acel tragism si acea trecere, schimbare, evolutie. cand alex aajunge in locul celuilat.
si e infiorator sa vezi zbucuim si plans, mai ales plans.
e atat de simplus incat nu mai e nevoie sa mai adaugi nimic.
e natural.
si e bine.
e ca o vorba de om sincer care rasufla usurat. si fragilitatea si duritatea sed in astfel de vorbe,
felicitari

când toate apele au culoarea înecului
într-o cameră fără umbre
doar gânduri metalice se întretaie
cu vibrări de negru
nu m-am cunoscut niciodată până la sfârșit.


regasesc aici niste imagini foarte puternice si simple.
adica fara echivoc,
ioana, ai toto timpul, continua si fii sincera.

apele si lumile, vietile, imaginarul, memoria mai ales.
ai chintesenta sub maneca si invartirea imaginilor de la una la alta ca sa ajungi pana la acel tu.

puteam să fiu sigură că ești aici
să îți spun
că n-am nimic de spus
un contact întrerupt

it’s a new and expired film
free from delivery.
ai nevoie de lumina, de oa lta reprezentare prin care prinzi forme vechi si regasiri si limite.

in spatele acestor aaprente se afla ceva, este un fel de oglinda a lumii.
mai completez ceva:\\
despre
a fost sa fie,
era sa fie,
este sa fie,
va fi find.
prima este o recunoastere a starii de fapt, est6e o nevoie de fixare in siguranta \" și ai venit.\"
a doua este o lume naturala, afluidelor si a roiurilor unde sunt posibile schimbari.
\" când te-ai trezit dimineață nu mai aveai burtă aveai un cocon din care ieșeau milioane de fluturi.\"
este deocamdata o lume a suflarilor.
a treia este o lume reala care devine uana posibila.
a patra este adaptarea,

\" apoi looney toones spitalul unde erau închiși cei care vorbesc tare. aici țipa tata ca din gură de șarpe că a pierdut tot. purta un plover de lână mama spunea să-i duc portocale eu înjuram și mă credeam sfântul augustin.\" incep cu acest fragment.
in fiecare tipat se afla un centru din care pornim asemnea unui oras prin care umblam cu dorinta de a ne regasi, de a gasi acea temere ca este bine.
uite asta
\" doctorul avea un ac îndoit ca un cârlig pentru undiță eu ziceam că sunt o mare în care vrea să pescuiască. până și pielea îmi atârna ca o aripioară de rechin. rechini am văzut mai târziu la un banchet dat de primărie unde am mâncat aripioare de rechin cu susan\". cand te coase un doctor el devine acel tu aflat uimit si contrariat acolo, el vede ceea ce esti tu.
pentru ca el stie ca vezi si te intreaba cum s-a intamplat si daca te doare. de aceea in japonia doctorii nu lasa pacientii sa povesteasca o rana pentru ca este o intimitate pe care o imparte doar cu doctorul dar prin lipsa cuvintelor.
este acea prezenta care lipseste sau simbioza actului.
cea mai puternica imagine de aici este aceasta :
\" când te-ai trezit dimineață nu mai aveai burtă aveai un cocon din care ieșeau milioane de fluturi.\" metamorfoza aceasta este uimitoare, cum poti trece din acea potenta intr-un act fermecator.
era o poveste despre o femeie care era o manifestare de fluturi ( ceva de genul ) si inainte de a muri mai ramamsese doar un fluture care se zbatea.
inca un lucru, apropo de arsul pamatului, stiam o poveste care spunea ca atunci cand arzi pamatul din fum se nasc fluturi si ca este o alungare a raului arsul pamatului sau arderea lui in soba si mestecare la amiaza.
acesta este semnul din final:
\" ai să te faci bine\".

\" sunt singur
o jucărie
cu mațele moi\"
dorinta de retinere, de pastrare in sine \" in ghearele tale\"e vadita printr-un discurs scurt si transant.
monologul suna ca un ecou \" te-am căutat în afara lumii\" si aceasta cuatare de regasire \" ai ieșit din mine\" devine o nevoie vizibila si necesara.
nevoia de acel tu.
finaqlurile in poemele tale sunt un fel de unghiuri pe care le asezi si spui regalati-va acum.
e extraordinar sa gasesti intr-un text scurt, un monolog de spus intr-o dunga (!) ca sa putem vedea ansamblul.

eu las un semn aiic de multumire sincera si remarc asta
\" femeia închisă
ce zboară de fiecare dată
în ordinea inversă
a timpului\".
suntem un fel de sir lung de oameni prin care trecem ca sa detinem ceva.

stii ce mi-a placut cel mai mult?
faptul ca nu functioneaza ca text poetic. absolut deloc.
asa cred eu.
dar functioneaza foarte bine ca text teatral, monolog scenic.
si iti si dau un reper sa vezi ceva fain.

muriel robin

remarc asta \"despre fiul meu

știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți

de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat
pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el

eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine

despre cancer

de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca

ține minte nu te vindeci ne vindecăm

dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic

răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj

dintr-odată sunt gol

oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime \".
acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer.
si johnny halliday.
aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun.
e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina.
frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
eu nu consider ca ar fin un poem incarcat, este un dictionar explicativ care lamureste in amanunt indoieli, dar mai ales temeri, lipse si nevoi.
vorbim de nevoie, de asteptare ca rezultat al nevoii.
azi am invatat despre simbolizant si simbolizat.
despre hierofania la eliade.
privim explicatiile ca pe un semn, ca pe o predictie, profesorul meu Ionel Buse, mi-a zis \" simbolul este un fel de vas pe care l-ai rupt pe din doua si acum una dintre jumatati nu se va potrivi decat cu cea care se va imbina perfect\".
acestea sunt simbolurile tale.
uite:
intr-o seara