Poezie
un abur de toamnă plutindu-mi pe tâmple
1 min lectură·
Mediu
am pornit așa cu mâinile goale
și c-un abur de toamnă plutindu-mi pe tâmple
nu știu de-i seara târziu sau dimineața devreme
dar oboseala asta îmi de demult târcoale
și cum nu e nimeni....
nicăieri să mă cheme
ultimul act îl aștept să se întâmple
ieși tată, cu fruntea ta înaltă și plină de țărână
ia-ți fata după umerii grei de viață
la fel ca-n prima dimineață
a ei de școlăriță când mâna ta mare
a strâns mica ei mână
și i-ai șoptit ”să te văd de ce ești în stare!”
ieși mamă cu mâinile albe ca ceara
ceața asta ca un șal mă-nfășoară
vino tu și mă-nchină cum mă-nchinai seara
ca să-mi fie țărâna ușoară
002.466
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- sophia elisa coreli
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
sophia elisa coreli. “un abur de toamnă plutindu-mi pe tâmple.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sophia-elisa-coreli/poezie/14113411/un-abur-de-toamna-plutindu-mi-pe-tampleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.