Sonia Kalman

Vezi și tu, iubite, cum mă vinzi firesc Unor pribegii aprigi și cărunte, Și cum tot tu, crunt și nefiresc, Mă pierzi prin depărtări abrupte. Desigur, vina nu va fi vreodată A

În fiecare din noi zace un înger tăcut. Ne poartă numele, ne poartă trupul, Rațiunea, păcatele, neștiința. Cu toții știm că el e prezent în suflet, Dar refuzăm să-l ascultăm,

Vai, ce constatare tristă ! Au dispărut curvele simple, Curvele clasice. La început s-a mai tăiat din fonduri, Apoi s-au făcut restructurări, Și așa, restructurare după

Iau cancerul ca pe un as al vieții, Pe care l-a ascuns sub mânecă La jocul nostru de poker. A mizat mult, Eu am pus aproape tot în joc, Iar ea a aruncat, fățarnic, Cu boala pe

Ochiul tău plângea dur a păcat, Alergam către infinit plus unu, În noaptea în care am plecat, Și nu s-a mai întors niciunu'. Erai flăcău în căutare de motive, Eram fetiță și nu

Fă-mi un leagăn în privirea ta, Și leagă-i căpătâiele De o ploapă și de alta. Tăblia o vreau din lemn de nuc, Atent cules și șlefuit de tine. Fă-mi și o scară dinspre tălpile Spre

Acum că am usturoi în poartă, Și grâul e deja sădit, Pot sta liniștită. Nu voi muri astă-noapte. Mă lipesc cu o cană de ceai în mână, În fereastră, Așteptând spectacolul nocturn.

Dragule, i-am spus după ce ne-am sărutat, Uite cum vom face: Rupem sărutul pe jumătate. Una o să rămână la mine, Cea de-a doua la tine. Îți dau tot dreptul să-ți dăruiești

Când din iubire Nu tragi nicio ponoasă, Cum îi poți spune, succeptibil, Inimii să nu se-oprească? Când din iubire Te prelungești într-un oftat Cum poți șterge, singur, Orice

Azi,când a început să plouă, O parte din mine s-a rupt. Știam că va trebui odată și-odată, S-o iau de la început. Pe o bancă udată zadarnic de cer Doarme uscatul între scânduri.

De Crăciun prefer să dau cadouri tuturor. Cunoștințelor le pun sub brad dorințe, Iar celora ce-mi calcă pragul Le mai dau în plus o bomboană de speranță Sau un pahar de vise împlinite.

Eram singură în frig. Te așteptam pe tine de mult, Dar nu venisei. Dintr-o data,am auzit pași Dar nu erau ai tăi, Ci a unui câine cu suflet Fără stăpân. El lătra la toți

A fost o vreme în care Știam amândoi să iubim. Eram legați de un simțământ ciudat Ce era, atunci, foarte confortabil. Nu ne era greu să trăim Fiecare pentru celălalt, Iar pământul

Anii au trecut pe rând, Iar noi doi ne-am îndepărtat Atât de mult, Încât acum am rămas două umbre Ce se avântă ziua în căutarea fericirii Și îngheață noaptea, Când rutina

Când stau să-i văd pe alții care mișcă, ȘI rând, și plâng, în ritm cu-n bisturiu, Iar când acele mâinile îmi pișcă, Realizez că mor de timpuriu. Alții de aici primesc vizite întruna,

Dacă vrei să pleci, De ce nu pleci? De ce îmi dăruiești Doar zile reci? Dacă vrei să zbori, De ce nu zbori? De ce îmi dai senzația Că vrei să mă mori? Dacă vrei să

Dacă ne-am pune pe amândoi în balanță, Ar rezulta un fapt cu sau fără importanță. Acela că la rău, probleme și păcate, Nu suntem, cât am vrea, la egalitate. Uneori tasul dintâi

Închin paharul cu veșnicul salut de bine, Pentru iubitul care a plecat alert, ciudat. Fundalul este radioul cu muzica din mine, Ce-l caută pe cel de-a pururi căutat. N-am să-ți mai

Când ești departe, fiecare os Mi se macină până ajunge praf, Iar gândurile prind aripi Și îmi ies pe urechi, Pornind în căutarea ta. Amintirile se aruncă din ochi, Cu

Plimbându-ne odată,ți-am zis: \"Iubesc sărutul perfect al actorilor\" Dar tu ai crezut că e o aluzie, Și m-ai privit ciudat. Mai încolo,am auzit un foșnet Și de frică te-am luat de