Poezie

Când din iubire

1 min lectură·3 iunie 2012

Mediu

Când din iubire

Nu tragi nicio ponoasă,

Cum îi poți spune, succeptibil,

Inimii să nu se-oprească?

Când din iubire

Te prelungești într-un oftat

Cum poți șterge, singur,

Orice urmă de păcat?

Când mâna

Ți-e punte către mare,

Iar visele-păsări călătoare,

Cum poți să faci din tine

O ființă dornică din mine?

Când apropierea

Îți pare cel mai grav defect,

Iar pacea, pastilă de efect,

Cum crezi tu că voi trăi

În timp ce tu mă vei minți?

Când pasul

Ți-e mai alert ca gândul

Și te rănește dur cuvântul,

Cum știi tu să mă săruți,

Revendicându-mă dintre cei mulți?

Când din nepăsare

M-alungi din viața ta,

Și mă pui să mă întorc

Când noaptea-ți pare grea,

Cum mai ai curajul

Să îmi spui că mă iubești,

Când tu, din ce în ce,

Mai străin îmi ești?

001.109

Sonia Kalman. “Când din iubire .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sonia-kalman/poezie/14008548/cand-din-iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.