something

pe alocuri cu tendinte filosofice parca se aseaza din primul tablou pe vorba lui Marquez „a trai pentru a.ti povesti viata”. Cartofii copti, camasa cu dungi garanteaza realitatea impresiei pe care orice cititor o cauta si orice scriitor tanjeste sa o aiba..nici o imagine in acest poem nu se impiedica si nu ma lasa sa ma simt ca la un spectacol...curge firescul, naturalul (specific stilului tau) si dorinta de a trai macar in versuri cateva glisade. Intuiesc Paul ca ai avut o incercare de paroxism cu acea bricheta nichelata, dar sincer nu prea ti.a iesit, m-as fi oprit la salupa. In ceea ce priveste secventa a 4-a si etruscii ar avea ceva de comentat, dar cei care vad goliciunea oboselii se abtin. Locul insorit, atingerea si apoi trecerea subtila la ironia cu primul televizor color dau savoare poemului– e lumea in care traim si care nu.ti permite sa strangi prea multe ezitari caci risti apoi sa arunci ceva in aer si aici e teribilism deloc interesant dar daca tii la el pastreaza-l ...de aceea e bine ca in unele celule sa arda lumina zi si noapte ca poate poate imi dispare si plictiseala din ultima parte– o rugaminte, schimba titlul ca altfel nu am cu ce alimenta spiritul meschin

pacat de poem , e chiar bun - nu.l abandona in etapa asta

un poem excelent, inceputul de toamna e descris realist si romantic (o combinatie dificila, bizara chiar - dar care tie ti-a iesit de minune, pentru ca stii cum sa te joci cu ideile si sa oferi textului o nota aparte prin structura)

o singura parte din poem strica atmosfera, versurile mi se par de \"umplutura\" :

\"moartea unei inocențe e un loc sfânt un pelerinaj
mă împiedic nu mă uit în spate scriu doar istoria picioarelor\"

ti-a iesit un ghiveci de proasta calitate - e o aglomeratie de idei de ma ia cu dureri de cap. gandeste-te putin ce grele sunt semnificatiile cuvintelor - pelerinaj, sfant, moarte, inocenta, istorie, scriu...si puse la un loc sincer a iesit ceva grotesc, fara sens, banal, incarcat, lipsit de orice emotie/sentiment