Din punctul rămas într-un scaun,el face rotițe de fulgi,
Și ia și desprinde din mine,foițe diferite de scoici.
Există, să vezi că nu mișcă jocul
Și-mi vine să scriu că exist.
E punctul ce-l
Întinsă pe un pet,mă vede aiurea
Plutesc pe folii subtiri de eplasmă
Odihnă eu cer deși limpede văd
pentru el.
Apar firișoare de hem,mă duce aiurea
Mă intinde pe pănze
