Taximetriști pe jos,
Cu țestele sfărâmate de lună.
Cu lacrimi de păcură.
Soarele-i acoperit cu o lopată
De ciment.
Taximetriști în genunchi,
Cu obrajii roșii de sânge,
Cu pantofii
Doi surdo-muți s-au încăierat pe scară.
Cadavre ude.
Unul din ei murea de foame.
Piciorul, brațul, ochii,
Trăiau în întuneric.
Lătrau câinii pe scară,
Unul doarme colac.
Cadavre
Râzi, știu.
Ne auzim complet.
Camere întunecate?
Nu... desigur. Ar fi prea simplu.
E lumină. Ești lumină.
Pleci, știu.
Ne auzim complet.
Versuri aiurea?
Da...desigur. Așa e mai
E plin, știi, pișoarul de guri..
Licurici de salivă se ascund în ele,
Și ascultă valsuri
La taximetru.
Aș vrea să am o gură așa mare
Încât lumea să se teamă de urina
Ce-mi izbește
În trenul cu morți,
Jucăriile se fură de la
Pasager la pasager.
Toate închid ochii.
Lămpile jură să nu se
Stingă. Niciodată.
Ne vom opri la stația
Fără lună.
Gonește în
