Poezie

Gura

1 min lectură·31 octombrie 2006

Mediu

E plin, știi, pișoarul de guri..

Licurici de salivă se ascund în ele,

Și ascultă valsuri

La taximetru.

Aș vrea să am o gură așa mare

Încât lumea să se teamă de urina

Ce-mi izbește fălcile.

...să înghit tot:

Moșulețul cu prohapul deschis în miez de zi,

Palmele muiate în pământul ud de mișcare,

Și strigătul spânzuraților cărunți.

Să înghit tot:

Umbra urinei mele,

Greutatea atingerilor,

Licuricii salivari din pumni,

Și hohotele tale la taximetru.

Am să am o gură așa mare

Încât voi îmbătrâni aiurea

În lumea străină și dezbrăcată.

Stop.

Am să am puterea de a ne îngropa simțurile

Sub o gură plină de salivă,

Legați de spânzurători deșucheate

Ca niște noduri strânse ,

Aproape gordiene.

Și doar știi că stelele ce cad aiurea

Sunt cuvintele-mi nespuse

Și creieri-mi mugind a moarte.

Aproape stop...

Știi doar că păsările ude de urină

Ce ne bat noaptea la geam

Sunt ochii mei,

Privindu-ne lumina.

Am să am gura ce înghite universurile

Mototolite și aruncate la pișoar.

001.967

Sirbu Flavius. “Gura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sirbu-flavius/poezie/211547/gura

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.